ro en
Centrul de Nutritie SUPERFIT Centrul de Nutritie SUPERFIT

Programari online

Cuvinte de la pacienti


A fost o experienta noua si mi-a fost putin teama sa particip, deoarece sunt o fire mai timida, dar am zis ca nu am nimic de pierdut si ca merita sa incerc.


Participarea la intalnirile de grup m-a ajutat sa imi pastrez calmul mai usor in situatiile tensionate, sa fiu mai relaxata si sa am o stare de spirit in general mai pozitiva. Am fost ascultata si am invatat sa ascult.


In relatia cu ceilalti am invatat sa fiu deschisa, sa empatizez, sa-mi depasesc o parte din temeri.


Am invatat sa iau singura decizii si sa ma confrunt si sa accept consecintele propriilor alegeri.


Cu ajutorul terapiei am inceput sa imi recastig increderea in mine, sa descopar ca pot fi capabila sa fac fata, sa caut solutii si si sa depasesc cu forte proprii problemele si provocarile ivite pe parcurs.


Superfit Nutritie

Superfit Performanta

« inapoi Sunteti aici :: Cuvinte de la oameni

Cuvinte de la oameni

Mă privesc cu simpatie, nu doar critic

Simt că terapia mi-a îmbunătățit cu adevărat viața – în timp, însă vizibil.

Mi-a îmbunătățit relația cu mine însămi, și apoi relația cu ceilalți oameni.

În relația cu mine am învățat să fiu atentă la nevoile pe care le am, să definesc ceea ce vreau și să acționez în acea direcție. Verbalizând am ajuns să conștientizez și să înțeleg tiparele de comportament pe care le am. Înțelegerea m-a făcut să fiu mai indulgentă cu mine, să mă privesc și cu simpatie, nu doar critic. Am (re)învățat stima de sine, iar rezultatul a fost dorința de a-mi fi bine în viața mea.

În relația cu ceilalți am învățat să fiu deschisă, să empatizez, să-mi depășesc o parte din temeri. Când am un eșec reușesc să-mi accesez partea de curaj care să mă facă să încerc din nou sau să privesc din alt punct de vedere situația respectivă și să găsesc soluții. (BA, 33 ani)

 

Luciditate, limpezime, claritate

Simt că cele câteva luni de psihoterapie de cuplu m-au pregătit pentru toată perioada în care am urmat ședințele individuale. Accelerarea procesului de autocunoaștere, câștigarea puterii despre care nu eram conștientă că exista în mine, mult mai multă încredere în sine, toate s-au consolidat în ultimele aproximativ cinci luni de terapie (aproape un an am mers, cu o frecvență de o ședință pe săptămână.) Eșafodajul personal, constituit din frici, minciuni, dependențe, s-a clătinat vizibil, multe au căzut, s-au distrus, și am căpătat dorința foarte puternică de a nu-mi mai face rău singură, de a nu mai repeta - conștient - patternuri greșite în virtutea cărora acționam, fără a găsi în mine forța necesară pentru a spune Stop!

Un alt câștig foarte prețios a fost conștientizarea dependenței nesănătoase de mamă și a repercusiunilor pe care le-a avut asupra vieții mele de cuplu și a încrederii în propria persoană.

O scurtă listă a celor mai importante beneficii căpătate în urma psihoterapiei ar cuprinde neapărat încrederea în propriile simțuri, în vocea interioară, mult mai multă luciditate, limpezime, claritate; acum mă învinovățesc din ce în ce mai rar, pun greșelile pe seama faptului că sunt om, învăț din ele și merg mai departe îmbogățită, cu flexibilitate și fluiditate." (A.P. 35)

 

Sunt pe o pantă ascendentă

Acum un an și jumătate mă găseam în situația în care eu însămi îmi pusesem eticheta de victimă. Mă consideram victima unui bărbat căruia îi dăruisem, ziceam eu, totul, dragostea mea, timpul meu, libertatea mea... viața mea și el alesese să mă părăsească pentru o altă femeie. La vremea respectiva am simțit că sunt singură și neajutorată. Îmi era frică de ce îmi va aduce viitorul, îmi era teamă de a interacționa cu alte persoane, chiar să reiau legătura cu cele cu care pierdusem în timp contactul. Îmi era teamă că nu mă voi descurca singură și voi fi o mamă singură care nu va ști cum să se confrunte cu provocările creșterii unui băiat. Cu ajutorul terapiei am început să îmi recâștig încrederea în mine, să descopăr că pot fi capabilă să fac față, să caut soluții și să depășesc cu forțe proprii problemele și provocările ivite pe parcurs. Am învățat să iau singură decizii și să mă confrunt și să accept consecințele propriilor alegeri. În relația cu fiul meu m-am echilibrat, am putut să discut cu el și să-l fac să înțeleagă situația divorțului și să punem bazele unei relații frumoase, deschise, bazată pe comunicare. Privind retrospectiv pot spune că acum sunt infinit mai bine decât acum un an și jumătate și sentimentul meu este că sunt pe o pantă ascendentă, că evoluez spre mai bine. Am învățat că sunt importantă, că trebuie să investesc în mine și că starea mea de bine determină o mai bună relaționare cu persoanele din jur. Am constatat acum că și cu fostul meu soț pot relaționa fără a mai avea acel intens sentiment de revoltă, că în anumite situații chiar pot să îi țin piept în discuțiile în contradictoriu și să fiu la fel de combativă. (LM, 37)

 

O nouă fațetă a mea, mai puternică

La sfârșitul a zece sesiuni de consiliere pot spune că:

- am o mai mare încredere in mine

- această experiență m-a făcut mai puternică în fața celorlalți, dar și în fața obstacolelor pe care le întâmpin

- am descoperit ce presupune o prietenie și cum să o gestionez

- am aflat că este minunat să faci ce îți dorești tu, nu numai ce doresc cei din jurul tău

- am descoperit o nouă fațetă a mea, mai puternică.

Îți mulțumesc pentru faptul că m-ai ascultat, că m-ai ajutat să devin conștientă de calitățile mele și să-mi gestionez slăbiciunile. (MM, 34)

 

Am primit răspuns la întrebări pe care în alte condiții nu le-aș fi pus

Participarea la întâlnirile de grup m-a ajutat să îmi păstrez calmul mai ușor în situațiile tensionate, să fiu mai relaxată și să am o stare de spirit în general mai pozitivă. Am fost ascultată și am învățat să ascult. Am primit răspuns la întrebări pe care, în alte condiții, nu le-aș fi pus. A funcționat pentru că mi-am dat seama că doar vorbind despre anumite temeri și probleme e deja un pas înainte. (MS, 30)

  

Acolo unde era furie, am găsit energie.

Am ajuns la Manuela cu multe poveri în spate, una mai grea decât alta: neîmpliniri, regrete, furie, durere, tristeţe, adunate şi amestecate toate într-o cocoaşă mai grea decât puteam duce. Am învăţat să le dau jos, fie şi câte o oră. Am plecat de la terapie mai dreaptă, mai mândră, mai puţin tristă, şi mai ales cu o nouă perspectivă: acolo unde înainte erau ziduri, acum sunt drumuri şi alegeri. Acolo unde era furie, am găsit energie. Acolo unde erau doar resentimente, am găsit puțină înţelegere pentru un părinte bolnav.

 

De multe ori, plecând de la terapie, răsuflam uşurată: din nou, pentru o oră, poverile nu mai erau în cârca mea, ci în faţa mea, între mine şi Manuela, într-un spaţiu în care puteam să ne uităm la ele şi să le demontăm, să le înţelegem, să scoatem din saci regretele şi să punem în loc speranţe, soluţii, perspectivă. Un spaţiu unde mă simţeam în siguranţă: iar asta mi-a dat încrederea de a lua decizii, de a face schimbări, de a experimenta, de a alege să trăiesc mai mult aşa cum îmi doresc, să fiu ceea ce îmi doresc, să fac ceea ce visam, conform valorilor mele.

 

Manuela (...) are o capacitate de a inspira, empatiza şi mai ales de a ierta pe care nu am mai întâlnit-o. Eram extrem de înverşunată împotriva terapeuţilor înainte de a o întâlni, şi foarte temătoare că am să vorbesc cu cineva care doar va aproba absent fără să mă asculte de fapt, îngânând câte-un "aha" din când în când şi dând din cap ca să mimeze că m-ar înţelege. Manuela m-a surprins însă cu autenticitatea şi capacitatea de a se implica, de a fi mereu acolo, lângă mine, ascultându-mă cu atenţie - calităţi umane pe care nu le-am mai întâlnit la un alt terapeut.

 

Este printre puţinii oameni care au talentul natural de a obloji şi vindeca sufletul. Dacă n-aş fi întâlnit-o, aş fi continuat să-mi irosesc viaţa chibiţând de pe margine.

 

(AG, 39 ani)

  

provocată să îmi înfrunt temerile... liniște, acceptare de sine, ușurare

Psihoterapia (ședințele de grup) mi-a oferit suport psihic și emoțional de-a lungul unei perioade în care m-am confruntat cu probleme în plan profesional și personal, prin faptul că am găsit un mediu în care am fost încurajată să discut deschis despre aceste probleme indiferent de cât de absurde sau jenante mi se păreau și în care m-am simțit acceptată cu temerile și părerile mele. Am primit păreri și puncte de vedere care mi-au modificat felul de a privi lucrurile în mod constructiv și util și m-am simțit încurajată în a face ceea ce consideram că este bine pentru mine. Totodată am avut senzația că sunt provocată să îmi înfrunt temerile și părțile din mine pe care nu eram pregătită să le accept și făcând acest lucru am realizat că nu a fost atât de rău sau dramatic precum aș fi crezut că poate fi, proces în urma căruia am simțit liniște, acceptare de sine, ușurare. (FM, 28)

  

ține de mine să-mi fac viața frumoasă

Cum a funcționat pentru mine psihoterapia?

Am ales să particip la psihoterapie din cauza unor probleme pe care le aveam cu mine însămi, deoarece nu reușeam să mă accept așa cum sunt. Mi-am dorit foarte mult să schimb anumite lucruri la mine (de exemplu - faptul că sunt prea agitată și nu reușesc să mă bucur de viață) ca să-mi fie bine și am sperat ca psihoterapia să mă ajute să capăt încredere în mine. A fost o experiență nouă și mi-a fost puțin teamă să particip, deoarece sunt o fire mai timidă, dar am zis că nu am nimic de pierdut și că merită să încerc.

Și a meritat...deoarece mergând la psihoterapie am reușit să îmi fac ordine în idei și în gânduri și am reușit să înțeleg mai multe lucruri despre mine și de fapt să ajung să mă cunosc mai bine decât înainte. Am înțeles că eu sunt principala responsabilă dacă îmi este bine sau îmi este rău și că viața este așa cum este, cu bune și cu rele, dar că ține de mine să mi-o fac frumoasă. Știam lucurile astea și înainte să vin la psihoterapie, dar parcă acum îmi sunt mai clare și mai bine definite.

Exercițiile din timpul orelor de psihoterapie m-au ajutat să ajung la concluzia că nu vreau să schimb ceva la mine, ci de fapt vreau să îmbunătățesc anumite lucruri la mine și să încerc să lucrez cu calitățile mele, cu ceea ce am, să reușesc să ajung la un nivel la care să mă simt bine eu cu mine însămi.

De multe ori veneam la psihoterapie agitată, nervoasă, tristă însă, prin activitățile pe care le făceam acolo, reușeam să mă liniștesc și să mă relaxez și să văd că de fapt nu e totul așa negru cum văd eu în general și că e sănătos să am o gândire mai optimistă. (TA, 26)